Intr.o zi n.am existat 3 ani.

 

 

 

Orizont.

 

 

 poate o zi ca oricare alta. Poate ca nu. Pentru mine doar totul 23.

- Hai, esti gata in 30 de minute ? Mergem sa fumam o tigara pe plaja. Si ne intoarcem :)

-Hai !

- Bine. Da-mi locatia. Si sa te imbraci bine, e frig afara. Acolo poate o sa bata vantul .

Si asa .. i-am dat locatia unde trebuia sa ajunga din tot Universul asta. Nu o mai vazuzem niciodata pana atunci era prima data cand as fi intalnit-o . Zambeam pentru ca ar fi in stare sa faca lucrul asta intr-o zi din saptamana si nu din weekend , la ora de seara , probabil 22. Zambeam pentru ca eu eram in stare sa fac asta sa merg deodata pana pe plaja marii doar pentru a fuma o tigara si a asculta sunet de valuri sparte de diguri artificiale. Doar eu puteam sa privesc cerul si sa ignor carul mare mic sau luceafarul privind oricare alte stele nedreptatite prin ignoranta ani in sir. Zambeam pentru ca nu mai zambisem de ani de zile. Si mai zambeam pentru ca speram dar nu ma asteptam sa chiar vina.

- Haha :) Am plecat , in 15 minute sunt la tine !

-E perfect, cand ajungi imi dai semn. Pana atunci voi face o cafea de drum

..si a ajuns . si am venit la ea . A deschis usa masinii si am dat de un zambet ce m-a ametit direct. Am inceput sa vorbim orice ..mai mult ea . Eram fascinat de cum conduce . Lin, clar , ferm, schimband vitezele cutiei manuale fix in punctul in care as fi schimbat si eu. Nu brusca, nu mergea incet dar mergea constant. Atent si calm. Senzatia aia ca nimic rau nu ti se poate intampla cu ea la volan. Senzatia a continuat inconstient .. ca nimic rau nu ti se poate intampla cu ea in viata . Am continuat sa tac si sa o ascult .. si nici nu mai stiu ce imi vorbea. La un moment dat am inceput sa jucam un fel de fazan cu numerele de la masinile pe care le intalneam . Ne venise ideea la amandoi in acelasi timp. Am ras. Si eu si ea. tot in acelasi timp. Si nici nu mai stiu cine a castigat jocul si cine la pierdut. Probabil ca niciunul dintre noi .

 

 

 

 

Pasii tai incearca sa-si potriveasca mersul in urmele altcuiva. Urme care devin tot mai mari pentru tine. Si te poarta mereu intr-un labirint. Urme care te duc tot timpul intr-un ieri. Niciodata intr-un maine . Glasul sangelui striga pe partea interioara a urechii. Striga mut taina cea mare. Nimeni nu o stie. Nimeni nu are voie sa o afle. Glasul sangelui striga mut in timp ce ochii sufletului privesc.....inauntru .. Stai la raspantie .. si nu stii care e himera. Si nu e nimeni langa tine pe care poti sa il intrebi. Ai alergat mereu dupa ceea ceea ce nu ti-a fost menit. Si ai mai crezut ca ursitoarele pot sterge pacatele. 

 

 Si caut caut 

Sah sa dau

Regina mea

INapoi so iau

Nebun am fost

Si voi mai fi

Traind belestemul

Altei zi

Am fost si cal 

Am fost pion

Am fost din toate

Si mai ales neom

Acum sunt turn

Tacit si obosit

In coltul tablei

Raman de neclintit

Astept  doar mortii

Sah sa.i dau

Si mat sa fie!

Fara regina..nu mai vreau.

 

Ai simțit ieri ?

Sau poate azi .

Urma de cerb,

Pe un obraz...

Urma ,picăturii de iubire ,

Urma ,din  urmă a firii?

O palmă de adevăr mai alb?

O urmă ingropată 

De păcat?

Ai simțit ieri ?

Sau poate azi ...

Cuvântul ce în vânt ,

Era un bun rămas !

Și liniștea ce te-a atins,

Ca un deșert de necuprins?

Urma panterei înegrite,

Din urma zilelor trăite?

Urma leoaice ce flamandă,

S-a așezat în gând și stă la pândă...

Ai simțit azi?

Sau poate în trecut ?

Că timpul, rămâne tot mai scurt ?

Si-n urma lui rămâne încă-o vară,

Ca mâna unui el , 

Ce atinge o coardă de chitară ,

Și sunetul se pierde în pământ,

Urmând să fie tot , mai sfânt.

Ai simțit azi , sau n-ai simțit?

Cum ploile de suflet au venit ?

Cum urma lor se scurge pe obraz ,

Si-n ploi de toamnă caldă,

Las urme prin oraș ?

Cum urmele de verde 

se difuzează-n brun,

De n-ai simțit pe  toate ,

Nu ai m-ai fi nebun .

 

 

 

 

 De data asta nu am cuvinte.

Timpul scurs si vinovat De furtunile simțite, De luminile albastre Și iubirile-adormite... De parfumele nebune Si mirosul dintr-o lampă, Unde gazul învechit, Nu mai poate să o ardă, Timpul pasului ,ce urma Și-a pierdut.o pe un nor, Unde albatroși coboară, Pe albastrul călător, Insoțindu-se cu zorii Argintiilor de lună, Ascultând iar o poveste, Spusă caldă ,de o gură... Cu consoane dintr-o mare, Și vocale dintr-un val , Ce rămân nemuritoare, Fețe măști, ca dintr-un bal... Timpul scurs și vinovat Fără să priveasca-n urmă... A plecat.

Sfantul Petru vine in fata lui Dumnezeu.
- Doamne la poarta sunt cativa atei. Vor sa-Ti vorbeasca ...
- spune-le ca nu exist ...

exista oameni in viata fiecaruia.. care dintr-un motiv sau altul sau niciun motiv dispar , nu vor sa-ti mai vorbeasca , se ascund sau pur si simplu se prefac ca nu mai existi . Apoi vine un moment in viata lor , cand neexistenta ta e cu mult ..mult mai mult decat toata existenta lor .

nu regret lucrurile pe care le-am facut gresit
dar pot regreta lucrurile bune
pe care le-am facut pentru oamenii gresiti

 

 

 

 

 

si ce daca tu 
si de ce iarasi eu 
unde cand
pe Pamant
mai e doar un gand
neucis  licarind
in absurdu-i absurd
nu vrea sa mai fie nici gand
aici .. pe pamant 
unde cand
si de ce iarasi eu 
si ce daca tu.
 

cred ca ma inveti sa pot trai fara tine
cumva ma inveti sa traiesc
ma inveti ce e rau si ce e bine
si ma inveti sa urasc

si cred ca ma inveti asteptarea
distanta si timpul din noi
ma inveti sa invat resemnarea
declarandu-mi razboi.

si ma inveti sa te stiu prea departe
si ma inveti sa nu caut raspuns
ma inveti ca tacerea-i de ajuns

si cred ca ma inveti sa nu mor fara tine
si poate sa nu mai inghet
dar cel mai mult ce ma inveti tu pe mine 
ma inveti sa te-nvat.

De ceva timp mă trezesc într-o un stereotip.
Ceva se întâmplă, bizar...
Ma trezesc dimineața, mă spăl de'inceput.
Ma cobor în grădină și încep să uit...
Uit  de ce este paralel cu ce sunt,
un fel de mine , dar ceva mai scund.
Uit de sisteme ,de oameni  , de cotidian,
Îmi ud trandafirii , restul de iubire curge în van...
Uit de cei ce se dau ocupați,
cu măști zâmbitoare, marcați.
De cei ce promit și par verticali,
Dar sunt doar umbre ,in cotidian.
Se pare că depresia este lipsa iubirii ,
Roșul, sau albastru , sângele fericirii ?
De ceva timp mă trezesc  intr-un stereotip ,
Ceva se întâmplă bizar ...
Depresia , sau lipsa iubirii  , pare banal.
Ne vom iubi in altă viață,poate în astral ...

Ce vremuri ,
Ce timp,
Ce lume,
Ce noi...
Ce sunete curg,
Prafuite viori.
Ce viata,
In goana , se scurge- n nisip...
Clepsidra batrana,
Masoara un timp...
Ce joi este azi ,
O zi dintr-un an...
Isi tace spranceana
In calendar.
Ce arsita-i vremea, ca timp ,
Ca trairi...
Usuca lumina,
In cerul senin.
E liniste grava,
In ochi ce nu mint,
Un dans nedansat,
Prin labirint..
Perdele si fumuri,
Se risipesc.
In suflet e pace,
Inca iubesc.

nu distanta separa oamenii
ci tacerea.

Învăț.
Să scriu, să citesc, să cred, să iert, să văd, să înțeleg, să repar, să aleg, să-mi permit.
Învăț să pot să iau ce-i al meu, să dau fără regrete, mai departe, să nu reproșez, nimănui, nici chiar mie.
Învăț să-mi asum partea mea reală de vină și greșeală, să am răbdare și compasiune.
Învăț să simt ce nu înțeleg și să înțeleg ce nu simt.
Învăț să nu mă mai gândesc atât de mult cine și ce merită, dacă e momentul, dacă e omul, dacă avem voie, dacă ne ajunge timp, dacă e ok pentru ceilalți.
Învăț simplitate, confort, detașare. Să las în spate grijile, trecuturile, problemele, durerile, neîmpăcările, rupturile, toate „ne/nu”-urile. Să le las de tot, învăț.
Prin tăcere, gândire, introspecție, timp, disciplină, exerciții de voință.
Prin haos.
Prin cărți, călătorii și oameni.
Prin muzică, munți, teatru și mare.
Prin daruri primite, prin daruri date mai departe.
Prin iubire.
Prin pauze.
Prin ieșiri din starea de confort, prin încercări repetate, frustrări și așteptare.
Prin reîntoarceri în același loc.
Prin repetarea aceluiași gând, de un miliard de ori.
Prin destinații noi.
Prin timp pierdut. Prin timp câștigat.
Prin renunțare – la orgolii, stereotipuri, vechituri și modele.
Prin acceptare, toleranță și umanitate.
Învăț să fiu mai bun. Deschis. Mereu nou. Pregătit.
Învăț să renunț. Învăț să caut.
Zilnic. An după an.
Și vine câte o zi, un om, o întâmplare, și înțelegi că nu de răspuns ai nevoie, ci de cineva care pune corect întrebarea.

Si te ridicam
Din sus..
In mai sus
Pana cand
Am ramas
Din jos
In mai jos..

EPITAF

EPITAF

Ce rost ca sa fiu ..mai am 
cand toate rosturile nu-s ?
cand rasarit mai nu-i 
si, si apusurile s-au dus
de ce s-astept inca un mai
cu flori de tei ce nu miros 
cand toate rosturile nu-s
si rostul tot e in apus 
de ce mai simt ?
de ce mai spun ?
de ce mai urlu ca un lup?
..cand tot ce pot 
ca sa mai fac 
sa-astept sa fiu ucis
de un alt lup.

Cand vantul tot 
avea miros
cand simteam tot 
din ce a fost 
din ce n-a fost 
atuncea da !
era un rost  
sa fiu 
sa am 
sa dau 
sa cer
sa urlu lupilor
dar nu stingher 
sa fac si foc 
si sa tresar 
la fiecare flacara 
sau jar !

Acum s-au terminat pe rand 
tot ce am fost .. si inca sunt 
dar sa vreau ziua-n care nu-s ?
cand rasaritul e apus ?
ei bine.. nu !
s-a terminat !
..o stiu... si-o cer neimpacat 
sa vina orice un alt lup 
si sa ucida ast.. de nu-s
si poate de-o manca din hoit
si sangele-mi va linge tot 
mai am o sansa sa ma nasc 
si sa mai fiu 
sa am ...
un scop, un rost 
cu flori de luna mai 
ce poate totusi..
vor avea miros.

"alta zi in care ma trezesc
mai nervos decat am adormit
alta zi in care pot sa adorm 
decat la rasarit
alta zi in care
nimic nu e nou
alta zi in care o sa regret greseli
stiind ca o sa gresesc din nou"

Odată, o maimuţă din neamul Anecdotic

Venind la sfat pe-o creangă de arbore exotic ,

A zis : Atenţiune ! Sunt foarte afectată !

Tot circulă o vorbă , deloc adevărată

Că omul ar descinde din buna noastră rasă .

Ba chiar ideea asta îmi pare odioasă !

Şi , zău , savantul Darwin , tot neamul ni-l jigneşte

Când spune cum că omul cu noi se înrudeşte !

Aţi pomenit vreodată divorţuri printre noi ?

Copii lăsaţi pe drumuri sau arme de război ?

Am inventat , noi , cipuri şi alte drăcării ?

Însemne sataniste , otrăvuri , şmecherii ?

văzut-aţi pe vreunul , retras în jungla deasă ,

Ca să scornească arma distrugerii în masă ?

Tot ce lăsăm în urmă , când mai sărbătorim ,

E biodegradabil . Natura o-ngrijim .

Iar omul otrăveşte , în fiecare zi ,

Păduri , câmpii şi ape , şi zările-azurii . . .

N-avem starlete porno sau dive-travestiţi ,

Şi , orişice s-ar zice , nu suntem troglodiţi !

Cine-a văzut în hoardă la noi bolnavi mintali ,

Drogaţi , lacomi de sânge sau homosexuali ,

Escroci , bandiţi , gherile sau vreo tutungerie ?

În neamul nostru nobil nu vezi aşa prostie !

Noi n-avem mafii crude în stirpea noastră-aleasă ,

Nici terorişti , nici dogme , nici luptele de clasă . . .

Cât am bătut eu jungla , scuzaţi , n-am observat

În obştea maimuţească vreun cocotier privat .

Urmând calea cea bună şi , evident , corectă ,

Adolescenţii noştri părinţii şi-i respectă .

În ierarhia noastră , cum e firesc şi drept ,

Devine şef acela viteaz , agil , deştept ,

Capabil viaţa obştei s-o ţină , s-o păzească ,

De rele şi primejdii turma să şi-o ferească .

Adesea şeful nostru îşi riscă mândra blană ,

Ca turmei să-i găsească loc de dormit şi hrană .

Pe când , priviţi ! La oameni , ferească Domnul sfânt ,

Şefi sunt cei fără suflet şi fără de cuvânt ,

Corupţi , vicleni , jigodii , cu gura cât mai mare ,

Nebuni după putere şi după bunăstare !

De turma lor n-au grijă nici cât un bob de mei ,

Contează doar averea şi înmulţirea ei .

Nu veţi vedea vreodată , cât soarele şi luna ,

O minte de maimuţă dospind în ea minciuna .

La om , tot ce înseamnă minciună , intrigi , ură

Sunt legi de referinţă , a doua lui natură .

Chiar dac-aş fi silită de vreun laborator ,

N-aş deveni vreun Iuda ori vreun informator . . .

Şi iată înc-un lucru din lumea mea frumos :

La noi nu se întâmplă război religios ,

Nici sfinte inchiziţii , nici libertăţi în lanţuri ,

Nici chefuri după care să ne culcăm prin şanţuri ,

Nici ordine mondială , şi nici naţionalism ,

Şi nici vreo îndoială ce-aduce ateism . . .

E-ADEVĂRAT CĂ OMUL , ACEST BIPED, GUNOI ,

ARATĂ CA MAIMUŢA , DAR N-A DESCINS DIN NOI !

Mirage..... sau Durata la tormenta

va iesi o lege dupa niste teze
va iesi o lege sa ne anuleze
va iesi o lege plina de contraste
sa incinereze fapta tagmei noastre


va iesi o lege sa ne interzica
si sa ne ofere pre de de tarfa mica
va iesi o lege care sa ne lege
va  iesi o lege , prea faradelege

va iesi o lege sa consacre biciul
va iesi o lege sa ne traga-n urma
sa se interzica vis si sacrificiu
va iesi o lege sa intram in turma 

salutam aceasta lege  care vine
cu condoleante si urari de bine

te astept in fiecare zi sa vii

 si uneori abia astept sa te revad

intr-o alta viata.

dormeam 4-5 ore pe noapte 

pana mai ieri cand am inceput sa dorm 8 

apoi 10 

azi am dormit 14 

si inca ziua nu s-a terminat 

daca maine voi dormi 18 

si poimaine 20 

vineri ar fi ultima zi ?

poti sa fii 
mai frumoasa
poti sa fii  mai plina 
poti fi mai mai intreaga
poti fi mai libera 
poti fi oricum ..mai 
dar nu vei mai putea fi 
mai tu.

stiu
ca
Vreau
o tigara
de 
a ta.
 Acum.
Impreuna.
Restul, mai vedem noi.

14159

fara motiv
ai pulsul ridicat
ce creste-n 'ntruna
constant ..constant
si neincetat !
incepi cumva sa-l numeri poate
nouajdoi ..o suta sapte
te pui in pat
si stai pe spate
si panica's deviaza'n oase
incepi sa respiri  si sacadat
si stai si stai doar intr-un pat
adormi visezi  ca e final
dar inca-o dimineata
ti se da din rai
 si cauti soarele
de printre nori
sa iasa si sa vada
ca inca duci
tot ce mai ai in spate
in suflet , sange in celule
in atomi de nu stiu unde
si iarasi crezi si iarasi speri
ca'n asta zi va fi mai bine
decat simplul ieri
ca niciun ieri nu mai e azi
ca niciun azi nu e ce speri
doar ganduri , amintiri
din locuri timpuri efemeri
ai vrea sa pleci
sa fugi sa iei
planeta dintr-un pom
sau trei
sa simti miros de vant sau tei
sperand intr-una ca vei gasi ce vrei
apoi ..deodat te opresti brusc
si pacccc!!!!1
ti-aduci aminte ca e vis
ca nu e viata ta
si nici macar ce ti=a fost scris
si daca chiar ar fi fost scris
ca nu e vis
ca nu-i abis
de unde dracului s-o iei ?
de la care inceput ?
de la carele sfarsit ?
din ce mijloc s-o mai intinzi putin ??
cum s-o mai framanti odat' ?
cum s-o mai cresti ??
ca pe-un aluat ?
in care mii de drojdii ai tot pus
si a crescut si tot s-a dus
fara raspunsurile care
au fost la
nicio intrebare.
o fi un vis ?
sau mi se pare ??


 

Here I am
on the road again

Exista doua feluri de oameni. Unul spune mereu ce gandeste. Celalalt are prieteni.