De ceva timp mă trezesc într-o un stereotip.
Ceva se întâmplă, bizar...
Ma trezesc dimineața, mă spăl de'inceput.
Ma cobor în grădină și încep să uit...
Uit  de ce este paralel cu ce sunt,
un fel de mine , dar ceva mai scund.
Uit de sisteme ,de oameni  , de cotidian,
Îmi ud trandafirii , restul de iubire curge în van...
Uit de cei ce se dau ocupați,
cu măști zâmbitoare, marcați.
De cei ce promit și par verticali,
Dar sunt doar umbre ,in cotidian.
Se pare că depresia este lipsa iubirii ,
Roșul, sau albastru , sângele fericirii ?
De ceva timp mă trezesc  intr-un stereotip ,
Ceva se întâmplă bizar ...
Depresia , sau lipsa iubirii  , pare banal.
Ne vom iubi in altă viață,poate în astral ...