“Mai mult ca oricare trupa, iron maiden este cea care a deschis larg poarta heavy metalului in anii 80. N-a cedat niciodata, ceea ce pe noi ne-a inspirat foarte mult, ne-a invatat sa ramanem fideli lucrurilor in care credem si sa nu scoatem cu orice pret rahaturi, doar de dragul de a vinde sau de a fi pe placul posturilor de radio”

Lars ulrich, noiembrie 1997

 

 

Discurile lui Iron Maiden, cu muzica scrisa pentru doua chiatre agresive au reprezentat o achizitie obligatorie pentru tanarul fan NWOBHM, Lars Ulrich. Deja in 1980 cand a aparut in peisajul din East End-ului londonez, iron Maiden si-a facut praf competitia britanica. Ascultand primele piese Metallica, iti poti da seama ce l-a atras pe Ulrich, iar mai tarziu pe James Hetfield si pe Cliff Burton la sunetul Maiden. Viteza cu care evolua Steve Harris, amintea de o alta figura emblematica pentru inceputurile Metallica, Peta Way de la UFO, iar in mainile lui harris acel bas galopant era adus la nivel si mai agresiv.

Secretul atractiei Metallica fata de iron Maiden va fi tinut de faptul ca , de la bun inceput nu s-au manifestat ca o trupa de heavy metal ce se margineste doar sa etaleze cateva fiff-uri fortoase dar lipsite de imaginatie, cu unicul scop e a trezi in ascultator agresivitatea elementara. Iron Maiden a insemnat mai mult intotdeauna. Din capul locului, Steve Harris si-a conceput trupa ca pe un teritoriu al imaginatieidezlantuite, si odata cu cresterea calitatii compozitiilor sale, s-a extins si sfera sonoritatilor agresive, dar melodice ale Maiden. Dupa primele piese cu structura mai simpla, cum sunt Running Free si WratchChild, au urmat aranjamente mai elaborate dar in continuare foarte puternice – Prodigal Son, Purgatory si Another Life care au netezit calea pentru urmatoarea generatie… printre care .. METALLICA.