E aproape embargo.
Și în cer.
Și în suflet.
 Poate și timpul este interzis
Cumva , peste suflet a nins.
 Desi este iarnă și-i ger. 
 Cerul e galben portocaliu.
 Stingher.
 Bate si sună un clopot de jale.
 În suflet durere
 e ploaie. 
E apa mai roșie, vie..
Norii sunt grei, păpădie. 
Calea ferată e pod împărțit. 
O șină sunt eu , rănit.
Tu ești ca mine , la fel.
Oprită în embargoul acel.
Să facem un pas uriaș. 
De melc harnic în pas.
Pornind înspre noi
Hai , ascultă,
Pe muzică, nimeni nu poate pune oprire.
Vino , spre noi toată, multă. 
Vino să ți arăt câtă , zidire..
Cum sinele pot să s-adune
Să-ajungă din două ,iar una , 
Nebune. Să fie o cale a noastră.
Atât .
În podul de peste pământ. 
Vino, iubito!
Tristețea ne-apasă. 
Hai să-ți împart din lumi adevăruri
În goana de fluturi
Te prind cu ecouri.
Îți las o urmă din mine.
Un semn adunat din dorul de tine.
Sparge tu, embargoul din real.
ȘI haide , afară ' n astral. 
În vise imaginate din lumi 
Iubirea-i simțită 
DOAR DE NEBUNI .