..exista oameni pentru care orice ai face, orice ai creea, orice ai simti , oricat ai sta langa ei , orica i-ai invata, oricat le-ai fi prieten , oricat nu i-ai minti , oricat i-ai indruma oricat zambet le-ai darui , orice si oricum ai face ei sunt in carapacea lor , cu adevaruri proprii formate in urma unei imaginatii sarace simple si seci. De regula acesti oameni nu iubesc nici animalele, nici copacii , ci doar pe ei insusi Nu sunt neaparat rai , nu sunt gresiti , poate au alte calitati .. dar nu pot vedea auzi, simti culoarea vantului sau mirosul rosului aprins. Merg des la biserica si se roaga fix pentru ceea ce ei insusi nu pot darui altcuiva dar au pretentia de a li se darui lor. Pentru ei ploaia e un blestem , iubirea e un  moft pe care si-l asuma doar pentru satisfacerea propriilor  nevoi, la fel ca si hartia igienica. Acesti oameni asteapta  ( si pot) doar sa fie iubiti nedaruind aproape nimic sufletului ce le daruieste suflet. Mereu acuzatori , suspiciosi, saraci in a a simti , netremurand decat iarna pe ger .. de acesti oameni va fi nevoie sa ma dematerializez.
DEMATERIALIZÁRE s.f. Faptul de a (se) dematerializa. ♦ (În fizica nucleară) Anihilare a particulelor materiale și apariție corelativă de energie. [Pron. -ri-a-. / < dematerializa].