spargand oglinda uitarii
un cer fara margini in scutura gandul
peste tacutele colturi
ale serii.
respira culorile viselor stinse
in umbre de aur si praf de cuvant
cand moartea se joaca prin plete de vant
si cerne iluzii pe-al vietii pamant
un val fara nume atinge tacerea
se-ascunde sub pleoapa un dor nefiresc
iar timpul isi pierde conturul in mine
un joc nesfrasit
absurd
si ceresc
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu