si ce daca tu 
si de ce iarasi eu 
unde cand
pe Pamant
mai e doar un gand
neucis  licarind
in absurdu-i absurd
nu vrea sa mai fie nici gand
aici .. pe pamant 
unde cand
si de ce iarasi eu 
si ce daca tu.
 

cred ca ma inveti sa pot trai fara tine
cumva ma inveti sa traiesc
ma inveti ce e rau si ce e bine
si ma inveti sa urasc

si cred ca ma inveti asteptarea
distanta si timpul din noi
ma inveti sa invat resemnarea
declarandu-mi razboi.

si ma inveti sa te stiu prea departe
si ma inveti sa nu caut raspuns
ma inveti ca tacerea-i de ajuns

si cred ca ma inveti sa nu mor fara tine
si poate sa nu mai inghet
dar cel mai mult ce ma inveti tu pe mine 
ma inveti sa te-nvat.

De ceva timp mă trezesc într-o un stereotip.
Ceva se întâmplă, bizar...
Ma trezesc dimineața, mă spăl de'inceput.
Ma cobor în grădină și încep să uit...
Uit  de ce este paralel cu ce sunt,
un fel de mine , dar ceva mai scund.
Uit de sisteme ,de oameni  , de cotidian,
Îmi ud trandafirii , restul de iubire curge în van...
Uit de cei ce se dau ocupați,
cu măști zâmbitoare, marcați.
De cei ce promit și par verticali,
Dar sunt doar umbre ,in cotidian.
Se pare că depresia este lipsa iubirii ,
Roșul, sau albastru , sângele fericirii ?
De ceva timp mă trezesc  intr-un stereotip ,
Ceva se întâmplă bizar ...
Depresia , sau lipsa iubirii  , pare banal.
Ne vom iubi in altă viață,poate în astral ...

Ce vremuri ,
Ce timp,
Ce lume,
Ce noi...
Ce sunete curg,
Prafuite viori.
Ce viata,
In goana , se scurge- n nisip...
Clepsidra batrana,
Masoara un timp...
Ce joi este azi ,
O zi dintr-un an...
Isi tace spranceana
In calendar.
Ce arsita-i vremea, ca timp ,
Ca trairi...
Usuca lumina,
In cerul senin.
E liniste grava,
In ochi ce nu mint,
Un dans nedansat,
Prin labirint..
Perdele si fumuri,
Se risipesc.
In suflet e pace,
Inca iubesc.

nu distanta separa oamenii
ci tacerea.

Învăț.
Să scriu, să citesc, să cred, să iert, să văd, să înțeleg, să repar, să aleg, să-mi permit.
Învăț să pot să iau ce-i al meu, să dau fără regrete, mai departe, să nu reproșez, nimănui, nici chiar mie.
Învăț să-mi asum partea mea reală de vină și greșeală, să am răbdare și compasiune.
Învăț să simt ce nu înțeleg și să înțeleg ce nu simt.
Învăț să nu mă mai gândesc atât de mult cine și ce merită, dacă e momentul, dacă e omul, dacă avem voie, dacă ne ajunge timp, dacă e ok pentru ceilalți.
Învăț simplitate, confort, detașare. Să las în spate grijile, trecuturile, problemele, durerile, neîmpăcările, rupturile, toate „ne/nu”-urile. Să le las de tot, învăț.
Prin tăcere, gândire, introspecție, timp, disciplină, exerciții de voință.
Prin haos.
Prin cărți, călătorii și oameni.
Prin muzică, munți, teatru și mare.
Prin daruri primite, prin daruri date mai departe.
Prin iubire.
Prin pauze.
Prin ieșiri din starea de confort, prin încercări repetate, frustrări și așteptare.
Prin reîntoarceri în același loc.
Prin repetarea aceluiași gând, de un miliard de ori.
Prin destinații noi.
Prin timp pierdut. Prin timp câștigat.
Prin renunțare – la orgolii, stereotipuri, vechituri și modele.
Prin acceptare, toleranță și umanitate.
Învăț să fiu mai bun. Deschis. Mereu nou. Pregătit.
Învăț să renunț. Învăț să caut.
Zilnic. An după an.
Și vine câte o zi, un om, o întâmplare, și înțelegi că nu de răspuns ai nevoie, ci de cineva care pune corect întrebarea.

Si te ridicam
Din sus..
In mai sus
Pana cand
Am ramas
Din jos
In mai jos..

EPITAF

EPITAF

Ce rost ca sa fiu ..mai am 
cand toate rosturile nu-s ?
cand rasarit mai nu-i 
si, si apusurile s-au dus
de ce s-astept inca un mai
cu flori de tei ce nu miros 
cand toate rosturile nu-s
si rostul tot e in apus 
de ce mai simt ?
de ce mai spun ?
de ce mai urlu ca un lup?
..cand tot ce pot 
ca sa mai fac 
sa-astept sa fiu ucis
de un alt lup.

Cand vantul tot 
avea miros
cand simteam tot 
din ce a fost 
din ce n-a fost 
atuncea da !
era un rost  
sa fiu 
sa am 
sa dau 
sa cer
sa urlu lupilor
dar nu stingher 
sa fac si foc 
si sa tresar 
la fiecare flacara 
sau jar !

Acum s-au terminat pe rand 
tot ce am fost .. si inca sunt 
dar sa vreau ziua-n care nu-s ?
cand rasaritul e apus ?
ei bine.. nu !
s-a terminat !
..o stiu... si-o cer neimpacat 
sa vina orice un alt lup 
si sa ucida ast.. de nu-s
si poate de-o manca din hoit
si sangele-mi va linge tot 
mai am o sansa sa ma nasc 
si sa mai fiu 
sa am ...
un scop, un rost 
cu flori de luna mai 
ce poate totusi..
vor avea miros.