ma dusesem la Kempes ..pentru ca asa ma duc . De fiecare data . Oriunde si oricum il gasesc. Mereu in fata scenei cat mai aproape de tot ce raspandeste. Suflet probabil. Si daca nu probabil, atunci sigur. Aceleasi melodii, cantate cu aceiasi pasiune. Iar si iar. Probabil ca merg pana in ziua in care nu il mai simt. Dar pare-se ca nu vrea sa se termine niciodata. Nu stiu daca este cel mai frumos om de pe pamant, dar sigur este cel mai Om. Doar ca.. de data aceasta .. o fetita cu zambet mult si ochelari .. are undeva acolo captivata. Poate avea 5-6 ani . Era micuta si nu vedea dar ea se bucura atat de mult. Asa ca m-am dus spre ea i-am luat ochelarii de pe nasuc si am intrebat-o daca ma pot uita si eu prin ei .

- ..deci pot sa ma uit prin ochelarii tai ?
- sigur ...a spus ea si cu manutele mici mi-a oferit ochelarii mici . Dar tu nu vezi bine ? ma intreba cu zambet

- .. vad bine, dar nu vad ce trebuie.
- cum adica ?
- .. adica .. mai vreau sa vad prin ochii unui copil .

ea a zambit intelegandu-mi atat de bine raspunsul meu .. si mi-a intins ochelarii. Eu am privit prin  micii ochelari si pentru o secunda mi-a dat din copilaria ei. I-am dat inapoi si am luat-o in carca.. ca sa poata vedea mult mai bine. Am continuat sa merg printre oameni cu fetita in carca pana in fata scenei . Acolo i-am simtit atata bucurie de mi-a tremurat tot sufletul . Un Kempes si un copil .. ma facusera iar copil. Am lasat-o jos .. ea canta si stia toate versurile.. si i-am spus ..


- Atat de mult il iubesti pe Kempes ?
- da.. de cand m-am nascut ..spuse ea de parca asta s-ar fi intamplat acum 50 de ani ..

 - Si .. ce ti-ai dori cel mai mult ?
- sa il iau in brate ..mi-a raspuns zambetul de copil cu ochelari si incisivii mari

- Bine ! Dupa concert mergem sa il luam in brate ?
- DAAAAAA ..chiar poti sa faci asta penntru mine ?
- bineinteles ca pot , eu sunt copil si copii pot orice

a zambit si a cantat fiecare melodie cu fiecare vers in dictia corecta. Pana la sfarsitul concertului . Atunci am luat-o de mana .. am mers in backstage .. am intrat in culise , Kempes era extrem de obosit si de transpirat ... m-a vazut m-a recunoscut ..

- Ovidiu .. un suflet isi doreste sa te imbratiseze  !

A zambit si a dat sa ma ia in brate ..

- De data asta nu eu .. ci mogaldeata care ti-a cantat toate melodiile ..


Fetita s-a lipit de el iar el a luat-o in brate... dandu-i copilul din el , copilului ce imi daduse copilul din mine. Si asa mi-am spus inca o data ca Dumnezeu exista  , chiar daca nu mai stiu care dintre ei era in acea seara.