Cred că oamenii buni se nasc buni,nu devin. Sunt plămădiţi din iubirea a două suflete gemene şi din dragostea lui Dumnezeu. Bunătatea unui om se simte în vorbe,gesturi,tăceri. Se simte in felul în care te salută, spunându-ţi bună dimineaţa precum clinchetul unui clopoţel sau bună seara ca şi cum ţi-ar mângâia sufletul. Mereu zâmbeşte, iar zâmbetul lui e precum deschiderea unui boboc de floare. Îmbrăţişându-ne o face ca şi cum ar cuprinde Dumnezeu pământul cu braţele sale. Omul bun îţi face ziua bună de dimineaţă şi este, când îl întâlneşti,ca o ploaie de vară peste pământul ars...Este trimis pe pământ să ne ridice când suntem îngenuncheaţi de griji, boli, disperare.Face toate acestea în locul lui Dumnezeu..