beau cafeaua
gust amar
ling un sufet
din cosmar.

tastez o tasta
o privesc
dau enter
scriu un vers
prost si sec
si ne-nteles

tusesc mai mult
imbatranesc cate putin
nici gustul
nu-l mai simt din vin

aud un horoscop
cum trebuie sa fim
ce intamplari s-avem
nici nu mai stim
ne pasa azi daca ne ploua
in loc sa mirosim
iarba cu roua

fugim spre inapoi
uitand
si ignorand pe noi
iar cu straini

schimbam cuvinte
zambete putin
cu fiece secunde
de indepartam
si parasim
a noastra orbita

si vom pluti  in univers
haotic
spre lumi de ne-nteles
iesind din galaxie
cu zeci de ani lumina
sau poate o mie.