Am obosit sa scriu, am obosit sa ma descriu,am obosit sa ma definesc si autodefinesc. Sunt ochi care ma citesc, ochi care ma privesc, dar din pacate nici o minte si nici un suflet care sa ma inteleaga si sa ma perceapa asa cum sunt in realitate. Se aleg crampeie de definitii, partituri de zambete, strofe din propriile-mi compozitii,segmente din existenta mea efemera pe acest pamant. As vrea sa ma aseman unei carti, sa imi fie citita prefata, cuprinsul si fiecare capitol, cu toate subsolurile inserate. Mi-as dori ca dupa citirea ultimului rand, sa se aseze aceasta carte, intredeschisa, cu degetul aratotor prins intre filele proaspat cittite, si asa, cu cartea sprijinita de barba, cititorul sa priveasca lung in zare si sa spuna: o sa existe si o continuare sau nu...?