Tu stai la tine. 
Tu nu ești de împrumutat pentru nicio poveste, căci o ai pe a ta și vrei să o trăiești așa cum niciun muritor cu vise răzlețe de nemurire nu ar putea pricepe.
 Am vrut cândva să fii a mea. 
Apoi, mi-am dat seama că tu nu poți fi a nimănui.
 Astăzi, în iubirea tăcută ce ți-o port, sper doar să mai muști cerul și să râzi așa cum numai tu poți. Să râzi cu gura mea... Voi fi tot aici să strigi, să plângi, or să mori prin mine, căci, trebuie să știi, ești singura iluzie din viața mea.
 Ce aș fi eu fără iluzia ta? 
Probabil un prost cu erecție și păcat de sufletul acesta .. care te poate duce oriunde spre nicaieri.