Garfield

cioc cioc cioc..

am auzit deodata batand usor in masina,  la un semafor fara sa imi dau seama de unde se aude. Ma uit in stanga in dreapta in spate in fata.. cioc ciocul nu era de descoperit..

cioc cioc .. din nou

ma uit in dreapta si vad mutrita haioasa a unui fel de Mowgli..  a unei fetite de maxin 6 ani .tigancusa .. cersind la semafor ... cu manutele pe masina si nasucul lipit de geam .. cioc cioc ..

deschid geamul .. si vad bucuria ochisorilor mari si foarte albastri ..


- Gaarfield .. Garfieeeld !!! ... incepu' sa zambeasca in timp ce cu manutele il mangaiau pe  Garfield..

- Hai Garfield.. zic.. zi ceva saluta omul .


Garfield nu stie sa vorbeasca , mai miauna un pica daca il apesi pe fundulet.. pana la urma este un motan din plus... Sta cuminte in dreapta mea  oriunde merg .. Asa ca a ramas impasibil la bucuria fetitei .

Nu si eu .. uitandu-ma cum il mangaie in continuare spunand intr-una Garfield Garfield. Am cautat portofelul am cautat niste banuti si i-am intins pentru o inghetata . Copilul m-a privit lung zambind fara sa ia banii l-a mai mangaiat o data pe Garfield si  a disparut asa cum a aparut.

Semaforul era verde iar eu nemiscat in claxoanele furioase a celor ce se grabeau spre nicaieri.  Zambetul copilului  era tot ce aveam pe retina.

Privesc spre Garfield.. si imi dau seama ca copilul cu mutrita haiooasa.. un fel de Mowgli autohton, cu ochii mari si prea albastri daduse viata motanului meu din plus. 

doar o poveste ..

dati zambete ... 
veti primi viata !