Candva aripi
pe umeri purtam.
Candva si-n suflet
aripi aveam!
Intr-o zi ai venit.
Iar aripile
le-ai retezat
(soptit)
Sufletului
i le-ai taiat
fara regret
in scrasnet sec
(expirat).
Reculul cruzimii
m-a aruncat
in ceatza...
Apoi m-a azvarlit
inapoi in viata.
Ce inca rasuna
de vocea ta
ce mi soptea
ca aripi vei da
(fara sa mi spuna
ca ‘napoi le vei lua)…