Voi respira
atat de mult, incat oricine se va uita la mine isi va spune ca sunt nebun.
Va crede ca sunt un prost pentru ca imi plac saruturile tari, soaptele strigate si asumate, ploile reci, noptile amestecate-n dimineti geloase.. fapte obraznice ale unui neOm pornit sa gasească intelesuri acolo unde ele nu exista.
Imi voi pune toata fiinta in slujba nelamurita a gasirii mele, cu certitudinea ca asa imi voi permite sa fiu bogat sau sarac, daca ma voi satura de opulenta goala, or plina.
Toate acestea facute in deplinatatea nebuniei cu care nu (mai) lupt, pregatit oricand sa pierd..stiind ca, in fond, e doar o iluzie.
Pot sa o iau de la capat, fara sa fiu un tampit cu incurajari imprumutate. 
...sa merg cu mine si sa mor de fericire din cauza mea, fara sa am asteptari de tot soiul...
..si fara sa mi se para ca ar fi bine sa castig ceva. In fond nu am nimic de demonstrat nimanui, nu trebuie sa plac, caci mi-e bine si atunci cand oamenii ma urasc.
..nu stiu ce dracu ar trebui să fac dacă m-ar iubi cineva. Presupun ca iubirea trebuie rasplatita, iar eu nu as avea ce sa dau ca sa multumesc pentru ea.
Sunt un nenorocit salbatic.
..sa nu-mi spuneti ca nu trebuie sa multumesti pentru iubire. E necesar sa te dai cu tot ce ai. Sa cauti si ce nu ai, caci in această lume mizerabila sa te iubeasca cineva, or chiar sa i se para, e un fel de o a doua nastere a lumii.
esti mai nenorocit(a) decat mine daca nu recunosti ca nu pentru oricine lumea se mai naste o data din temelii, numai si numai pentru doi oameni nesabuiti care nu mai au nevoie nici de moarte, nici de viata.
 ..sunt satui doar cu ei.

..unde mai gasesti atata nebunie frumoasa?