am cautat-o, in fel si chip, in aparentele ei cele mai tulburatoare, prin inima si minte, ravnindu-o pana la imposibil, dorindu-mi sa ma salveze, desi poate nu aveam nevoie de asta.

nu-mi doream sa ma scoata din haos, ci sa ma adanceasca si mai mult în nenorocirea mea.
 sa vina si sa-mi spuna ca vrea sa moara cu mine, fara regret, intr-o clipa de nebunie, sa lase toata lumea in urma si sa ne desavarsim cazand.

imi doream cu ea o armonie murdara si bolnava, in cele mai groaznice chinuri ale daruirii, cand stii ca esti fara scapare si aproape fericit te uiti la toti oameni si ti se par degeaba. 

vroiam sa caut in spatele pieptului ei cu mainile o bucată de plaman destula cat sa tina ziduri murdare si sfarseli ostile si o bucata de carne care sa o facă o femeie apriga, straina si aparent rece.

FEMEIE care sa nu dea doi bani pe nimeni, sa nu aiba vise prostesti si nici realitati mizerabile
un soi de copil rămas blocat intr-un joc, pe care il schimba pana la perfectiuni si-l poarta cu talpile goale pe asfaltul incins, sperand ca cineva va veni si o va opri din isterie. 

imi doream o ea care sa nu caute mortaciunile societatii ,sa stie ca fericirea e o prostie, un fel de nebuna resemnata care traieste de azi pe maine, doar ca eu sa o omor cu mine intr-o zi..si sa-mi ne-traiasca alaturi in ne-timp. 

sa fim doi nenorociti absurzi, idioti si morti. aparent morti. aparent tristi. nemuritori in felul nostru de nedescris.

negasind-o pana acum cred ca ea e de negasit.

..si o iubesc mai mult decat daca as fi intalnit-o. 


..