Se-ngroapă visul intr-un nor
in negrul nor , le e mormântul .
Înşelătoarei vieti ce- omor
suflet iubit , sufletul lor!
Iar la ferestre imi suna vântul
tristeţilor sfârşitului din vară,
in timp ce-n camera murdară,
cu stunete sfasietoare - cântul
batailor din suflet ..
işi prind avântul...
Doar liniste si tipat ,
rând pe rând,
e ceată , siluete si fantasme
toţi ne-nţeleşi şi nestiuti ,
toţi goi de noi , toti trişti...
ne beau iubirea, fredonând
o melodie , un cant ..
minciuna celor ce se vând .