“Mai
mult ca oricare trupa, iron maiden este cea care a deschis larg
poarta heavy metalului in anii 80. N-a cedat niciodata, ceea ce pe
noi ne-a inspirat foarte mult, ne-a invatat sa ramanem fideli
lucrurilor in care credem si sa nu scoatem cu orice pret rahaturi,
doar de dragul de a vinde sau de a fi pe placul posturilor de radio”
Lars
ulrich, noiembrie 1997
Discurile
lui Iron Maiden, cu muzica scrisa pentru doua chiatre agresive au
reprezentat o achizitie obligatorie pentru tanarul fan NWOBHM, Lars
Ulrich. Deja in 1980 cand a aparut in peisajul din East End-ului
londonez, iron Maiden si-a facut praf competitia britanica. Ascultand
primele piese Metallica, iti poti da seama ce l-a atras pe Ulrich,
iar mai tarziu pe James Hetfield si pe Cliff Burton la sunetul
Maiden. Viteza cu care evolua Steve Harris, amintea de o alta figura
emblematica pentru inceputurile Metallica, Peta Way de la UFO, iar in
mainile lui harris acel bas galopant era adus la nivel si mai
agresiv.
Secretul
atractiei Metallica fata de iron Maiden va fi tinut de faptul ca , de
la bun inceput nu s-au manifestat ca o trupa de heavy metal ce se
margineste doar sa etaleze cateva fiff-uri fortoase dar lipsite de
imaginatie, cu unicul scop e a trezi in ascultator agresivitatea
elementara. Iron Maiden a insemnat mai mult intotdeauna. Din capul
locului, Steve Harris si-a conceput trupa ca pe un teritoriu al
imaginatieidezlantuite, si odata cu cresterea calitatii compozitiilor
sale, s-a extins si sfera sonoritatilor agresive, dar melodice ale
Maiden. Dupa primele piese cu structura mai simpla, cum sunt Running
Free si WratchChild, au urmat aranjamente mai elaborate dar in
continuare foarte puternice – Prodigal Son, Purgatory si Another
Life care au netezit calea pentru urmatoarea generatie… printre
care .. METALLICA.
