doi ani erau suficienti .. dar doi ani si 6 luni ..e mult .

In atentia Dnei DIRECTOR
Comisar dr. de penitenciare Mihaela PUŞCAŞ,

Buna ziua dna comisar Puscas,

Numele meu este ........,  in data de
12.06.2011 am urmarit emisiunea CONDAMNATII , prezentata de postul de
televiziune B1 TV. Era cazul unei condamnate la 2 ani si 6 luni de inchisoare ,
pe numele sau NICOLETA SUDITU MIHAI.

Urmarind emisiunea , m-am hotarat sa dau de acest om , si sa pot sa ii scriu o
scrisoare . Am cautat din nou emisiunea , dar in filmul prezentat nu este
prezentat penitenciarul la care isi ispaseste pedeapsa . Va rog din tot
sufletul sa imi raspundeti la acest email si daca puteti sa imi spuneti daca
NICOLETA este sau nu in Penitenciarul Targsor . M-ati ajuta extrem de mult , in
incercarea mea de a-i scrie scrisoarea pe care simt sa i-o scriu .


Va multumesc din suflet ,
................

sunt pedepsit pentru prea multe vise...sunt pedepsit pentru ca n-am stiut sa ma nasc ..nu reusesc sa revin la viata.
Privesc in urma mea fara regrete: am trait fiecare stare ca pe-o minune,sunt pregatit, tu .. spun, pentru ultima stare…


Lasati-ma, sa ma nasc, caci acum stiu sa devin tot ce imi doresc,numai lasa-ma sa ma nasc din nou si va promit ca voi fi doar ...

EU.
..nenascut

Psalmul 23..

PSALMUL 23

1 Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.El mă paşte în păşuni verzi, şi mă duce la ape de odihnă; îmi înviorează sufletul, şi mă povăţuieşte pe cărări drepte, din pricina Numelui Său. Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mîngîie. Tu îmi întinzi masa în faţa protivnicilor mei; îmi ungi capul cu untdelemn, şi paharul meu este plin de dă peste el. Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele, şi voi locui în Casa Domnului pînă la sfîrşitul zilelor mele.

scriem ..

...scriem atunci cand suferim, atunci cand ne doare, atunci cand am vrea sa plangem, dar lacrimile nu rasar in ochi. De fapt scriem atunci cand plangem in noi, urlam inconjurati de nefericire si de durere. Unii scriu, altii vorbesc, altii picteaza, unii sculpteaza, fiecare se exprima in forma care i se potriveste cel mai bine. Eu scriu, imi scriu si descriu trairile, imi scriu si descriu simtirile, imi imprastii lacrimile printre cuvinte, imi eliberez durerea in propozitii, imi sparg lacatul sufletului si las sa iasa la iveala tot ce adun acolo, mai mult rele decat bune.Cand deschid usa mea interioara, usa sufletului, o fac cu teama de a nu produce o avalansa, un torent , o furtuna.
Si totusi exist...si totusi visez...si totusi, visului creat pentru a putea supravietui in realitatea pe care o traim, ii e necesar si picuri de tangibil...macar de amorul artei daca nu din necesitate stringenta...